Articol

Ce trebuie să scrie pe eticheta unui produs

De la alergenii parfumanți extinși în 2026 la cei 14 alergeni alimentari obligatorii. Ce trebuie să conțină o etichetă conformă și unde se oprește designul.

6 septembrie 2026packaging · etichetare · conformitate

„Am lansat parfumul și abia după tipar am aflat că lista de alergeni nu mai e valabilă, trebuie să refac eticheta.” E genul de propoziție care costă bani reali, pentru că stocul deja tipărit devine, practic, neutilizabil. Eticheta unui produs cosmetic sau alimentar nu e doar un exercițiu de design, e un document reglementat, cu reguli aproape la milimetru despre ce trebuie să scrie, cu ce literă și în ce ordine. Important de spus din start: informațiile de mai jos sunt un ghid de orientare bazat pe textul regulamentelor europene, nu o opinie juridică. Conformitatea finală a oricărei etichete trebuie confirmată de un consultant juridic sau de reglementare specializat pe categoria de produs, înainte de tipar.

Cosmetice: persoana responsabilă și lista INCI

Orice produs cosmetic vândut în Uniunea Europeană trebuie să aibă desemnată o persoană responsabilă, fizică sau juridică, stabilită în UE, care garantează conformitatea produsului cu Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 și ale cărei date de contact trebuie să apară clar pe etichetă. Regulamentul nu face nicio distincție între produse fabricate în UE și produse importate din afara ei: un produs cosmetic fabricat, de exemplu, în Coreea de Sud, e supus exact acelorași reguli ca unul fabricat în București. Înainte de a ajunge pe raft, produsul trebuie notificat în portalul CPNP (Cosmetic Products Notification Portal) al Comisiei Europene, incluzând eticheta originală și, unde e posibil, o fotografie lizibilă a ambalajului.

Elementele obligatorii pe etichetă includ numele și adresa persoanei responsabile, țara de origine pentru produse importate, conținutul nominal (greutate sau volum), termenul de durabilitate minimă sau simbolul de perioadă după deschidere, precauții și avertismente specifice categoriei de produs, numărul de lot, funcția produsului și lista de ingrediente. Lista de ingrediente se scrie exclusiv cu denumirile INCI (International Nomenclature of Cosmetic Ingredients), un glosar de nomenclatură recunoscut internațional. Ordinea contează strict: ingredientele peste 1% din concentrație se listează în ordine descrescătoare a cantității, sub 1% pot apărea în orice ordine, dar întotdeauna după cele de peste 1%. Nu există toleranță de „aproximare” aici, o ordine greșită e o neconformitate în sine.

Schimbarea pe care orice brand de parfumerie trebuie s-o cunoască acum

Regulamentul (UE) 2023/1545 extinde lista alergenilor parfumanți care trebuie declarați individual pe etichetă de la aproximativ 26 la 82 de substanțe. Termenul pentru produsele noi introduse pe piață e 31 iulie 2026, iar pentru produsele deja aflate pe piață sau în stoc, termenul de epuizare e 31 iulie 2028. Pentru orice brand de parfumerie, asta înseamnă că o etichetă concepută acum doi ani trebuie verificată împotriva listei extinse, nu a celei vechi. Proiectarea unei etichete de parfum „ca acum doi ani” riscă neconformitate imediată la relansare, exact situația din exemplul de la început.

Alimentar: 14 alergeni și declarația nutrițională

Pentru produsele alimentare, Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 stabilește informarea obligatorie a consumatorului: denumirea produsului, lista ingredientelor, cantitatea netă, data durabilității minime sau data limită de consum, condițiile de păstrare, datele de identificare ale producătorului sau ambalatorului, țara de origine unde e cerută, și declarația nutrițională. Declarația nutrițională, energie, grăsimi, acizi grași saturați, carbohidrați, zaharuri, proteine, sare, e obligatorie din 13 decembrie 2016 pentru majoritatea produselor preambalate.

Declararea celor 14 alergeni majori recunoscuți de legislația UE, gluten, crustacee, ouă, pește, arahide, soia, lapte, fructe cu coajă lemnoasă, țelină, muștar, susan, dioxid de sulf sau sulfiți, lupin și moluște, e obligatorie din 13 decembrie 2014, indiferent dacă produsul e fabricat industrial sau artizanal. Alergenul trebuie evidențiat vizual în lista de ingrediente, de regulă prin îngroșare, majuscule, italice sau subliniere, astfel încât să se distingă clar de restul textului, nu doar menționat în trecere. Obligația revine tuturor operatorilor din domeniul alimentar, de la producători la comercianți.

Un aspect ușor de ignorat: conform OUG 21/1992 privind protecția consumatorilor, informațiile despre produs trebuie scrise în limba română, indiferent de țara de origine, cu excepții punctuale pentru mărci înregistrate și termeni străini uzuali. Textul românesc poate fi completat cu traduceri pentru produsele importate, dar nu poate lipsi.

Marcajele de mediu, unde se suprapun trei sisteme diferite

Aici e zona cu cea mai mare confuzie de piață. Punctul Verde (Der Grüne Punkt) e un marcaj care nu certifică reciclabilitatea materialului, ci arată doar că producătorul sau importatorul contribuie financiar la un sistem de colectare și reciclare, în România prin Eco-Rom Ambalaje. E frecvent confundat cu simbolul de reciclare propriu-zis, dar înseamnă altceva, iar afișarea lui fără un contract real cu un sistem de colectare e o neconformitate.

Bucla Möbius, cele trei săgeți în cerc, indică potențial de reciclare a materialului, nu o obligație standardizată de conținut, cel puțin până acum. Etichetarea armonizată la nivel UE, cu simboluri de reciclare unificate, e programată abia pentru 2028, prin acte de punere în aplicare ale regulamentului european privind ambalajele. Orice pretenție de „simbol de reciclare UE obligatoriu” aplicabil deja acum trebuie verificată cu atenție, pentru că regula unitară încă nu există.

Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) e obligatoriu pentru ambalajele primare nereutilizabile de sticlă, plastic și metal cu volum între 0,1 și 3 litri pentru băuturi, bere, cidru, sucuri, ape, vin. Producătorii și comercianții trebuie să înregistreze ambalajele în sistemul informatic SGR, să aplice marcajul unic la nivel național și un cod de bare specific, vizibil și lizibil, care să nu se suprapună cu alte elemente grafice de pe etichetă, plus afișarea valorii garanției, 50 de bani, la raft și pe bon. Rata de returnare a ajuns la 82% în primul semestru din 2026, sistemul funcționează la scară mare, iar un ambalaj de băutură fără marcaj corect SGR e o problemă reală de conformitate, nu un detaliu estetic.

Peste toate acestea vine Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), intrat în vigoare din 12 februarie 2025 și aplicabil, în cea mai mare parte, din 12 august 2026. PPWR introduce restricții de substanțe, PFAS în materialele de contact alimentar, limite pentru metale grele, obligații de răspundere extinsă a producătorului, înregistrare în fiecare stat membru unde se introduce produsul pe piață, și o regulă de spațiu gol maxim de 50% pentru ambalajele de transport, grupate și cele de eCommerce. Materialele de umplutură, hârtie tăiată, folie cu bule, spumă, intră în calculul spațiului gol, iar supra-ambalarea devine explicit interzisă.

Unde se termină rolul designului

Un ambalaj corect din punct de vedere legal trebuie, în același timp, să vândă. Cercetarea de piață arată constant că 73-85% din deciziile de cumpărare se iau efectiv la punctul de vânzare, iar un produs are aproximativ 3-7 secunde să atragă atenția înainte ca privirea cumpărătorului să treacă mai departe. Dacă informația de bază nu se vede în acel interval, conținutul legal corect nu ajută la vânzare, dar informația greșită sau lipsă poate opri vânzarea complet, printr-o retragere de pe raft.

De aceea structurarea etichetei trebuie să trateze conformitatea ca parte integrantă a procesului de design, nu ca o etapă separată uitată pe la final. Un birou de design serios verifică și structurează conținutul cunoscut la momentul lucrului, marcând explicit unde e nevoie de confirmare juridică, dar validarea legală finală, formula exactă a produsului, rapoartele de siguranță pentru cosmetice, certificările alimentare, rămâne responsabilitatea unui consultant de reglementare, nu a biroului de design. Nimeni nu poate garanta legal 100% o etichetă fără această verificare de specialitate.

Dacă lansezi sau reformulezi o gamă de cosmetice, parfumerie sau produse alimentare, pagina de packaging & etichete descrie exact cum se integrează verificarea de conținut obligatoriu în procesul de design, înainte ca fișierul să ajungă la tipar.

Surse

Ai o situație asemănătoare?

Spune-ne în ce punct ești. Dacă răspunsul potrivit e altul decât ce ai citit aici, îți spunem.

Solicită o ofertă